Презентация на тему Vitaminele antiinfectioase

                 

 Planul

1. Partea introductivă.
2. Funția și rolul biologic in organism a vitaminelor.
3. Doza zilnică.
4.Patalogii in cazul insuficienții si a supradozajului de vitamine.

             Scurt istoric
Vitaminele  sunt substanțe chimice organice necesare

în cantități mici pentru ca organismul să fie sănătos.
Istoria vitaminelor a  avut un impact profund asupra sanatații și a stării de confort, ca și asupra ințelegerii proceselor catalitice ce au loc in metabolismul organismelor vii. Nevoia de a include plante proaspete sau carne cruda in alimentație pentru a preveni bolile ,a fost cunoscuta inca din antichitate,cu mult inainte ca vitaminele sa fie identificate.

Egiptenii antici știau că dacă hrăneau un pacient cu ficat, acesta se va vindeca de orbire de noapte, acum stiindu-se ca este cauzata de o deficienta de vitamina A, iar in anul 1536, exploratorul francez Jacques Cartier,  a folosit cunostințele localnicilor pentru a putea salva viețile echipajului, care murea de scorbut, fierband ace de tuia pentru a face ceai, mai tarziu, dovedindu-se că acesta continea 50 mg de vitamina C la 100 grame

și 19 ca termen general pentru acele alimente care preveneau

scorbutul, deși nu se înțelegea motivul pentru care se întâmpla așa. Acestea includeau lămâile, limetele și portocalele.

 Din 1928 până în 1933, echipa de cercetători maghiară  și americanul Charles  King, au izolat pentru prima dată vitamina C și au arătat că este acid ascorbic.

În 1928, antropologul arctic  Stefanss a încercat să demonstreze teoria sa precum că eschimoșii sunt capabili să evite scorbutul fără aproape nici o plantă în dieta lor. Acest lucru a fost mereu o întrebare, pentru că boala i-a lovit pe exploratorii arctici europeni care supraviețuiau cu aceleași diete bogate în carne. Stefansson a presupus că popoarele native din Arctica își preluau necesarul de vitamina C din carnea crudă sau gătită foarte puțin.  Începând din februarie 1928 , timp de un an, el și un coleg de-al său au trăit având ca hrană doar carne crudă, sub supraveghere medicală și au rămas sănătoși.

să sintetizeze vitamina C, fiind prima creată articifial. Acest

lucru a făcut posibilă producerea industrială și, în același timp, ieftină a vitaminei. Haworth a primit în anul 1937 Premiul Nobel pentru Chimie pentru munca depusă de el. Forma sintetică a vitaminei este identică cu cea naturală.

În 1959, americanul J.J. Burns a arătat că motivul pentru care unele mamifere sunt susceptibile scorbutului și anume este imposibilitatea ficatului lor de a produce o enzimă activă, numită L-gulonolactonă oxidază, care este ultima din cele patru enzime care intervin la sintetizarea acidului ascorbic.

Biochimistul american Irwin Stone a fost primul care a exploatat vitamina C pentru proprietățile ei de conservare și a obținut patente pentru aceasta. A dezvoltat teoria conform căreia vitamina C este un nutrient esențial deficitar la oameni, ca rezultat al unei erori genetice, ceea ce a afectat întreaga rasă umană.

C poate fi sintetizata de catre majoritatea speciilor animale

si vegetale. Nevertebratele si insectele nu au abilitatea de a sintetiza acid ascorbic.La speciile de pesti, amfibieni, reptile, si la păsări   Biosinteza acidului ascorbic are loc in rinichi, deoarece la acestea glicogenul, cea mai importanta sursa pentru sinteza acidului ascorbic este depozitata de rinichi.La mamifere acest proces are loc in ficat, la acestea capacitatea de a mentine temperatura corpului constanta,  stresul crescut si metabolismul mai ridicat au contribuit la preluarea mai multor sarcini de catre ficat, printre care si sinteza acidului ascorbic.
   Vitamina C este importanta pentru toate animalele, deoarece  este vitală  pentru producerea colagenului. Colagenul este elementul omniprezent în organism, fiind gasit din abundenta în fibrele tesutului conector, care da corpului forma si sprijină organele. 
  Colagenul este peste tot în organism, iar de vitamina C depinde sinteza lui.
  Vitamina C este prezentă în exteriorul celulei, unde rolul ei este de a adauga hidrogen si oxigen moleculelor a doi aminoacizi: prolina si lizina. Rezultatul acestui proces este o molecula-mama, numita procolagen, care este ulterior modificata în afara celulei obtinîndu-se colagenul. În lipsa vitaminei C, procesul de formare a colagenului este tulburat, rezultînd o mare gama de probleme peste tot în organism.

sinteza dopamine, noradrenalinei și adrenalinei în sistemu nervos sau în glandele suprarenale.

Vitamina C este de asemenea necesară

la sintetizarea carnitinei , care este importantă în transferul energiei la mitocondriile celulelor.

Este un puternic antioxidant.

Țesuturile biologice cu cel mai mare procentaj de vitamina C conținută — peste 100 de ori față de nivelul din plasma sangvină — sunt glandele suprarenale, gland pituitară, timusul,  și retina.

Creieru, splina, plămânul, testiculul, nodul limfatic, ficatul, tiroida, mucoasa intestinului subțir, leucocita, pancreasul, rinichiul și glandele salivare au o concentrație de vitamina C de la 10 până la 50 de ori mai mare decât în plasmă.
Nici un organ nu face rezerve de ascorbat ca funcție principală a sa, așa că organismul rămâne foarte repede fără această substanță dacă nu există un aport continuu care să fie absorbit prin sistemul digestiv. Eventual, se poate ajunge până la deces în cazul în care deficiența este neglijată.

este dusmanul oricaror agenti patogeni, al parazitilor, virusurilor, microbilor

si al radicalilor liberi. Si, intrucat radicalii liberi ne aduc imbatranirea si in final moartea, se poate afirma ca vitamina C este cel mai eficient aparator al tineretii.

Vitamina C joaca un rol important si in asimilarea calciului in organismul nostru.

Vitamina C are si alte functii in organismul nostru: ea “elibereaza” fierul din peretele intestinului si din splina si il transfera in sange, pentru a permite aprovizionarea cu oxigen a celulelor.

 Noradrenalina are  o actiune excitanta, activeaza circulatia, face sa creasca tensiunea arteriala, ne ajuta sa ne simtim proaspeti si vioi. 

Vitamina C poate fi considerata un drog al fericirii, insa unul natural, fabricat de organismul nostru.

vitamina C este de 60 mg pentru un adult,

dar aceste contribuții pot fi crescute in mare măsura. 1 gram de vitamina C este o doza buna pentru un sportiv, iar in caz de boala   10-20 grame pe zi pot fi folosite pentru o vindecare mai rapidă bolilor usoare de iarnă (raceli).

Doza se mareste la 100mg/zi pentru un fumator, deoarece este considerat ca o tigara poate consuma pana la 25% din DZR.

Animalele adulte au o necesitate de vitamin C in următoarle cantități:
  1 mg la 10 kg.În procestul de gestație si lacație cantitatea se mărește cu 25-50%.

la apariția scorbutului,boala caracterizată prin anemie,căderea dinților și sîngerări

sub piele.
Tenul devine palid și uscat,pirerzîndu-și prospețimea și strălucirea.
Duce la oboselă,gingivită,scade rezistența la infecții.
Duce la tulburări capilare și venoase.

     Excesul de vitamina C (1000-5000 mg pe zi) se manifesta prin deranjamente stomacale mai ales in cazul unei sensibilitati crescute la aciditate, aparitia de pietre la rinichi, afectarea sistemului imunitar si aparitia simptomelor de ameteala si greata.
   Doze mai mari nu trebuie administrate în caz de hemocromatoză (boala consecutivă acumulării de fier în țesuturile organismului),insuficiență renală.

    

fructe citrice precum :portocale, lamîi, grepfruturi si legume printre care

rosiile, ardeiul gras, cartofii.