Презентация на тему Regnul plante

structură, ciclul vital, răspândire, importanță;
b. Ferigi:
Clasificare, structură, ciclul vital,

răspândire, importanță;
c. Gimnosperme:
Clasificare, structură, ciclul vital, răspândire, importanță;
d.Protectia mediului, pentru o dezvoltare durabilă.

gimnospermelor;
Determinarea importanței filumurilor mușchi, ferigi și gimnosperme în natură;
Proiectarea

acțiunilor de ocrotire a mediului ambiant

incluse in regnul plante. Lipsa tesuturilor vasculare a dat

numele grupului briofitelor de plante avasculare.(Subregnul Bryophita) sau briofitele, cum sunt denumiți în literatura științifică, cuprind aproximativ 25.000 de specii de plante. Ei sunt răspândiți pe tot globul, începând cu zonele calde și ploiose tot timpul anului, cum este zona ecuatorială și sfârșind cu zonele caracterizate prin temperaturi extrem de scăzute, cum sunt zonele polare. În toate zonele climatice ei preferă biotopurile umede.

Se înmulțesc asexuat și sexuat , iar gameții(flagelații) sunt dependenţi de apă. Înmulțirea asexuată se produce prin fragmentare și propagule, iar cea sexuată , prin sporii produși în organele reproducătoare pluricelulare.

muschii micșorarează acțiunea torenților pe povârnișurile munților.

Crescând pe stânci, împreună cu lichenii, îngroașă, prin moartea gametofitului și sporofitului lor, pătura de humus, făcând posibilă dezvoltarea altor specii de plante.
Protejează solul împotriva eroziunii;
Turba, care se formează în locurile mlăştinoase din resturile parţial descompuse ale muşchiului de turbă (Sphagnum), este utilizată ca îngrăşământ organic, combustibil, material izolant.

Muşchii inferiori
mai pastrează multe caractere specifice algelor. Corpul vegetativ, este un tal lamelar care se fixează în sol cu ajutorul rizoizilor monocelulari. Superioritatea faţă de alge o dovedeşte prezenţa epidermei la suprafaţa talului, a ţesuturilor parenchimatice, cu rol asimilator şi de depozitare. Din muşchii inferiori face parte Fierea pământului (Marchantia polymorpha) care traieşte în locurile permanent umede, lângă izvoare şi fântani.

Muşchii superiori
Muşchii superiori au corpul vegetativ - un tal cormoid, format din tulpiniţă, frunzuliţe şi rizoizi pluricelulari, care sunt analoage cu organele vegetative ale plantelor vasculare. Exemplu este Muşchiul de pământ
(Politrichum commune).

reunite plantele superioare, care sunt caracterizate prin diferențierea țesuturilor

conducătoare și a organelor vegetative. În grupa plantelor vasculare sunt incluse 2 filumuri : - Pteridofita – cuprinde ferigile care formează grupa primelor plante vasculare apărute pe pământ. Ferigile se găsesc în padurile tropicale , dar și în regiunile de deal și munte, în păduri în locuri umede și umbroase. Caractere generale – cormul ferigii este format din rădacini adventive, tulpini de tip rizom subteran și frunze mari dublu penat-compuse numite fronde. Nu formează flori și nici semințe. Reproducerea este asexuată prin sporii produși de sporangi, iar reproducerea sexuată, se realizează prin gameţi diferențiati în gametofit. Clasificare : Filumul Pteridofita cuprinde 3 clase: licopodiatae, echisetatae, filicatae. Importanta Pteridofitelor – cele fosile, au format cărbunii superiori, Cele actuale sunt utilizate în diverse domenii,floricultură, etc. Rizomul unor ferigi este folosit la combaterea helmenților intestinali, oprirea hemoragiilor, sau ca expectorant.

nişte pete maronii denumite sori, care conţin sporangi cu

spori. Sporii ajunşi la maturitate sunt eliberaţi şi germinează, dând naştere unui protal care are formă de inimă şi poartă la capătul ascuţit anteridii (ele produc anterozoizi) şi la capătul opus arhegoane (produc o singură oosferă). În urma fecundaţiei rezultă celula-ou, din care se dezvoltă un embrion, ce va da naştere unei ferigi şi ciclul se reia. Există două generaţii: cea gametofitică (de la stadiul de spori, la cel de celulă-ou) şi cea sporofitică (de la stadiul de celulă-ou, la cel de spori).

în centrul cărora celulele suportă o meioză pentru a

da naștere sporilor (haploizi=n)
2. Sporii, eliberați prin deschizatura sporangilor, germinează la sol și formează gametofiți (haploizi = n) numiti protali, lame verzi de talie mică.
Conform grupelor de ferigi, sporii (și sporangii) pot fi:
de un singur fel (în cazul Filicalelor), sau
diferențiați în microspori (în microsporangi) și macrospori (în macrosporangi), în acest caz germinarea micro și macrosporilor dă naștere la gametofiți diferiți, respectiv masculini și feminini.
3. Pe gametofiți apar anteridiile, producătoare de gameți masculini (anterozoizi), și arhegoanele, producând oosfera.
4. Anterozoizii, ciliați sau flagelați, se pot deplasa în apă pentru a atinge un arhegon. Această fază cere umiditate. Fecundația oosferei generează zigotul (2n), din care se dezvoltă embrionul.
5. Embrionul, întotdeauna este atașat gametofitului din care el va utiliza rezervele; se dezvoltă pentru a forma un nou sporofit adult (diploid = 2n).
Ferigile sunt cormofite. Aceasta înseamnă că au organe vegetative adevărate (rădăcină, tulpină, frunze).

Identificați structurile, interpretați procesele

adaptate mediului terestru. Sunt caracterizate prin : țesuturile vasculare

care au o structură complexă și sunt prezente în toate organele plantei. Reproducerea sexuată; - este independentă de apă deoarece gameții masculini nu înoată.
Diferențiază spori sexuați diferiti: microspori(masc.) și macrospori(fem.) după fecundare macrosporii rămân pe sporofit și se transformă în samanță. Acest filum conține două mari subfilumuri: gymnospermatophita şi angiospermatofita.

monopodială, frunze aciculare sau solziforme, rareori lăţite foliaceu. Florile

sunt unisexuate, sub formă de conuri. Ovulele sunt unul, două sau mai multe pe carpelă, fixate de un ax. Uneori ovulul este mic şi terminal. Sămânţa conţine un embrion mai mult sau mai puţin dezvoltat cu mai multe cotiledoane (2—20), care la taxonii evoluaţi se reduc la două. Sămânţa poate fi aripată sau nu. În flora actuală sunt reprezentate prin 50 de genuri, cu circa 500 de specii.

(masculine şi feminine), dispuse pe acelaşi individ – plante

monoice sau pe indivizi diferiţi – plante dioice. Florile sunt lipsite de înveliş floral sau prezintă un înveliş redus, primitiv.
La reprezentanţii Fam. Pinaceae (Pinus sylvestris, Picea excelsa, Abies alba, Pinus mugo) florile unisexuate, monoice, sunt grupate în conuri.
Florile masculine dispuse la extremitatea unor ramuri tinere, au forma unui con mic – conuleţ Conuleţul este alcătuit dintr-o axă scurtă, la bază cu 1–2 bractei care îndeplinesc rolul de înveliş floral. Pe axă sunt dispuse spiralat, numeroase microsporofile (stamine) care poartă pe faţa inferioară 2 sau mai mulţi microsporangi (saci polinici) În microsporangi din celule mame microsporale care parcurg meioza, se formează microspori şi ulterior granule de polen. La maturitate sacii polinici se deschid printr-o fantă longitudinală, eliberând granulele de polen. Odată cu acest proces, conurile masculine cad de pe ramuri şi se dezorganizează foarte repede.

Florile feminine sunt în general grupate în inflorescenţe alcătuind conuri. Un con este alcătuit dintr-o axă pe care se inseră numeroşi solzi sterili (bractei). În axila fiecărui solz steril se diferenţiază câte un solz fertil (sol carpelar, solz seminal, megasporofilă). Pe faţa superioară a fiecărei megasporofile se diferenţiază 1–2 sau mai multe ovule. Ovulele nu sunt acoperite (închise) de solzul carpelar, caracter ce se menţine şi la seminţe. Fiecare bractee împreună cu solzul fertil şi ovulele pe care le poartă reprezintă o floare feminină, iar conul în ansamblu este considerat o inflorescenţă

animal care își distruge mediul în care traiește. Prin

diverse acțiuni, omul a reușit să modifice într-un mod îngrijorător caracteristicile mediului înconjurător, punând astfel în pericol viața generațiilor următoare. Ce este de făcut? Soluțiile la care s-au gândit forurile și organizațiile de specialitate sunt la îndemâna oricărui cetățean de rând, căruia îi pasă de protecția mediului și crede într-o dezvoltare durabilă a societății.